- Voi începe voiajul nostru dialogic cu o pătrundere oarecum agresivă, dar plină de interes şi curiozitate în universul dumneavoastră interior. Destinul artistic al Victoriţei Duţu se manifestă, după cum bine ştim, sub spectrul gândirii poetice şi al zămislirii picturale inconfundabile. Cum reuşiţi să împăcaţi arta folosirii poetice a cuvintelor cu puterea expresivă a culorilor din pictură?- Nu pot sa fac o distinctie intre pictura si poezie, intre matematica si filosofie, intre teologie si frumusete pentru ca toate sunt prezente in mine. Eu cred ca sensul existentei noastre este frumusetea, este acea frumusete pe care Dumnezeu a creat-o si noi suntem chemati sa o traim. Suntem creati de El prin frumusete pentru ca Dumnezue ste nespus de frumos. Daca in lumea exterioara lucrurile sunt separate, vedem o distinctie clara intre matematica si filosofie, intre algebra si geometerie, intre cuvant si culoare, intre imagine si o ecuatie la mine e altfel.
In mine sunt unitare acestea toate, pentru ca eu ma straduiesc sa traiesc frumusetea. Nu fac distinctie intre frumusetea unei ecuatii descoperite de un matematician de geniu si frumusetea unei inger pictat de Fra Angelico. Daca privim istoria omenirii eu vad o frumusete teribila care i-a animat pe oameni sa traiesca, si aceasta frumusete este darul lui Dumnezeu pentru oameni. Numai aceasta frumusete ca dar al lui Dumenzeu pentru sufletul omului este puterea de evolutie creatoare catre o alta umanitate, catre o alta fata a lumii. Nu vreau sa vorbesc decat despre frumusete aici. Pentru ca numai frumusetea este vindecatoate, este terapeutica, este izvorul vietii. De aceea caut frumusetea oriunde ma duc si daca ea nu este prezenta in afara mea o caut in launtrul meu. Daca sunt undeva unde nu imi place ma cobor in mine si acolo gasesc unitatea si frmusetea unei imagini a unui cuvant a unei expresii, a unei rugaciuni.
Citeşte mai mult...
