O viaţă dedicată cărţilor. Sintagmă banală la prima vedere, aflată aproape de graniţa cu clişeul. Patru cuvinte deseori întâlnite ca titlu de articol sau de reportaj la creionarea unui portret. Totuşi, cât am încercat să făuresc sau să strâng în câteva cuvinte esenţa unei vieţi de om, gândurile mi se întorceau obsesiv repetând aceeaşi înşiruire de vocabule. Simple dar adevărate. O viaţă dedicată cărţilor. Aceasta a fost viaţa lui LIVIU MOSCOVICI. Respirată, pasionată, trăită din, prin şi pentru CARTE. Indiferent dacă aceasta conţinea fraze scrise cu mai mult sau mai puţin har, cu stângăcie sau cu mână de maestru, dacă era imprimată pe foi frumoase sau mai puţin frumoase adunate sub coperte de hârtie. Toate astea nu au contat prea mult. Important era rezultatul, cartea în sine, palpabilă, născută la tipografie, rolul acesteia în păstrarea şi în transmiterea mai departe a mesajului autorului.
Puţini cititori ai săptămânalului „Viaţa noastră”, gazda periodică în ultimii ani a articolelor literare şi culturale scrise de Liviu Moscovici, au cunoscut, probabil, importanta personalitate din spatele cuvintelor care prezentau săptămână de săptămână evenimentele literare şi culturale ce aveau loc în spaţiul israelian sau românesc. Şi probabil la fel de puţini cititori ai ziarului ştiu cât de multă tristeţe a lăsat în urmă plecarea atât de timpurie şi bruscă a lui Liviu Moscovici, despărţirea de un prieten drag şi valoros, de un om cu viziune şi cu rara putere de a schimba în bine mersul lucrurilor, de cel care, cu o modestie rar întâlnită, cu inteligenţă şi dragoste a lăsat moştenire impozante şi neuitate realizări.
