Dintr-un potop, Tu, Doamne, m-ai salvat,
În pumnu-Ţi ape mari şi dese ai strivit - Cu glasul Tău de tunet, din ceruri ai strigat, Şi ploaia ce curgea-n perdele s-a oprit. De-un nou pământ, Tu parte mi-ai făcut, Să-l stăpânesc, ai spus, de-acum-nainte – Şi-un curcubeu din mâna-Ţi sfântă s-a născut Ca semn dumnezeiesc de-aducere aminte. Eu chem de-atunci, în rugă, pe Nume a-Ta Fiinţă, Un vârf de munte-am temelie sub picioare – Te văd, de pe înalt acoperişul lumii, prin credinţă, Croindu-mi drumul prin Iordan şi mare.
