Bruxelles Mission

Şi Dumnezeu făcuse stele,
Pe tine una dintre ele
Şi mi te-a dat să-mi fii lumină,
În beznă raza-ţi mă alină.

Şi Dumnezeu făcuse lună,
Din ea apoi ţie cunună,
Eşti pentru mamă lună plină
La care seara se închină.

Şi Dumnezeu făcuse soare,
Pe tine cea mai dragă floare
Ce-n răsărit să se trezească
Şi Domnului să-I mulţumească.

Mulţi dintre noi trăim viaţa aceasta într-o rutină zilnică, cu aceleaşi activităţi, cu aceleaşi obiceiuri, într-o obişnuinţă care ne împiedică să vedem lumea din jur cu alţi ochi! Ne adâncim tot mai mult într-un somn de ani, poate de-o viaţă! Iar în clipa în care ea se sfârşeşte, mulţi, parcă treziţi la realitatea ce-i înconjoară, încep să regrete. Şi-ncep să-şi amintească faptul că odată aveau dorinţe, aveau visuri, planuri, care niciodată n-au fost împlinite, niciodată n-au fost duse la bun sfârşit. Şi ce e mai dureros decât să ştii că plecarea ta e aproape şi nu mai poţi schimba nimic din trecutul tău? Timpul nu poate fi oprit, prezentul te apasă, iar viitorul este pecetluit pe veci de moartea ce bate la uşă! Am văzut atâţia oameni care s-au stins cu lacrimi în ochi sau cu durere în suflet şi alţii care au plecat atât de senini, cu zâmbetul pe buze! Mi-am dat seama că, pentru fiecare, împlinirea vieţii înseamnă altceva: pentru o femeie, căsătoria, copiii, nepoţii, familia pot reprezenta întreaga fericire. Ea altceva nu mai doreşte! Pentru altcineva, împlinirea înseamnă libertate, dorinţa de a vedea acest pământ în toată splendoarea lui, dorinţa de a călători, pierdut, în lumea largă. Dar fie că e familia, fie că este călătoria sau libertatea, nu am văzut pe nimeni să regrete că pleacă din această viaţă, dacă inima i-a fost împăcată cu Dumnezeu! Atunci când decizi ca El să reprezinte întreaga ta viaţă, te asigur ca porneşti într-o aventură unică... Şi, la finalul ei, nu vei avea niciun regret. Dumnezeu nu ucide visuri, nu te condamnă la o viaţă nefericită, ci îţi oferă o perspectivă diferită asupra vieţii şi libertate prin credinţă. Vei ajunge să te bucuri chiar şi în cele mai grele momente, vei trece uşor prin probleme, chiar şi atunci când crezi că nu mai există rezolvare, vei descoperi cât de minunat este Dumnezeu! Experienţa aceasta nu e de o clipă, cine o alege, o va avea întreaga viaţă. Viaţa trăită prin credinţă este cea mai mare provocare pe care o vom întâlni, dar şi cea mai frumoasă dintre toate!

Theodor Damian, „Exerciţii de înviere”, Bucureşti, Universalia, 2009, 121 p.

Citind titlul volumului de versuri „Exerciţii de înviere”, scris de Theodor Damian, te întrebi dacă nu cumva ai de-a face cu o carte de teologie sau cu o culegere de predici pe tematica nemuririi sufletului. Dar de îndată ce deschizi această carte, îţi dai seama că vocaţia teologică şi poetică a lui Theodor Damian s-au îmbinat într-un mod armonios, pentru a da naştere unei poezii cu totul speciale în literatura română.

Theodor Damian este autorul volumelor Introducere în istoria creştinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie şi literatură: O hermeneutică a provocării metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc.

Descoperind mistere

Codificarea sub formă de poezie a unei cugetări filosofice şi de multe ori religioase poate să surprindă pe un cititor neiniţiat în acest meşteşug, dar chiar şi în acest caz, efectul va fi benefic, fiindcă până la urmă, o poezie este mai expresivă decât  o mie de cuvinte spuse altfel. De aceea, prin volumul „Exerciţii de înviere”, autorul ni se oferă drept călăuză în descoperirea şi acoperirea misterelor pe care le întâlnim de-a lungul cărării vieţii, a temelor fundamentale ce stau la graniţa dintre lumină şi întuneric, viaţă şi moarte.

„Foamea de unu”

„Foamea de unu a intrat în lume/ din nou,/ ceea ce n-am văzut/ aceea am cunoscut/ lumea murea şi învia/ într-o coajă de ou.” Această foame de unu, de refacere a unităţii primordiale se constituie ca mişcarea fundamentală  a întregului univers şi chiar a întregii lumi, trecând prin diferite faze de evoluţie, prin diferite cicluri de „moarte şi înviere” pentru ca în final, mirajul cojii de ou să se arate.

„Scrisorile pelerinului”

BERZINTU Lucreţia
CETĂŢENI AI SPIRITULUI UNIVERSAL
Editura ANAMAROL, Bucuresti, 2010, 320 pagini
ISBN: 978-606-8049-50-2

De curând editura ANAMAROL din Bucureşti a publicat nouă carte:  „Cetăţeni ai spiritului universal”, datorată unei ziariste române cu un destin aparte. Plecată din Iaşii Moldovei, ea a decis să trăiască în Israel, unde, în pofida a numeroase neînţelegeri şi chiar greutăţi, continuă, cu o obstinaţie nobilă, să slujească, asemenea unei consacrate vestale a scrisului, limba română şi idealurile de conlucrare şi solidaritate universală. După cum subliniază o serie de confraţi, această carte „poartă o semnătură de seriozitate şi probitate profesională: Lucreţia Berzintu”.

Autoarea cărţii, destul de puţin cunoscută în ţară, deşi este prezentă adesea în publicaţii, mai ales on line de pe mapamond, îşi dovedeşte şi prin această recentă apariţie editorială, un talent indiscutabil, dar mai ales – lucru destul de rar în rândurile condeierilor de limbă română - principii morale curate – dar şi „un bun fler profesional!” Spre deosebire de cvasimajoritatea ziariştilor din România, Lucreţia Berzintu nu este un cititor de prompter sau suport de microfon, ci un interlocutor extrem de plăcut, cu un larg orizont cultural, capabilă să confere discuţiei un nivel elevat, interesant, bogat în referinţe cu certă valoare documentară. În plus, Lucreţia Berzintu dovedeşte, faţă de fiecare din interlocutorii ei  o vădită prietenie şi consideraţie. Ea nu doreşte să se pună pe sine în lumină, ci, prin întrebări insistente, fără a fi agasante, scoate la iveală date revelatorii pentru personalitatea intervievată. Ea nu are parti pris-uri doctrinare, ideologice sau de altă natură şi, indiferent de opţiunile interlocutorului ei, scoate în lumină contribuţiile celui intervievat la patrimoniul cultural-spiritual sau la viaţa publică românească, la sporirea şi îmbogăţirea valorilor spiritualităţii universale.

Pentru că, şi prin cartea de faţă, Lucreţia Berzintu demonstrează, discret şi deloc triumfalist, că românii de pretutindeni nu sunt doar mâncători de lebede sau cerşetori prin metrouri şi în punctele aglomerate din marile centre urbane ale Europei, ci şi contributori de seamă la promovarea marilor valori spirituale ale umanităţii. Cartea se numeşte, sugestiv şi motivat, credem noi, „Cetăţeni ai spiritului universal”. Prin interviurile cuprinse în acest recent volum, Lucreţia Berzintu nu a urmărit senzaţionalul ieftin, facil, dar modul abil în care conduce fiecare dialog avut i-a permis să pună în lumină şi multe aspecte senzaţionale, fără a cădea în trivial, în mediocritate. Lucreţia Berzintu face dovada descoperirii ingredientelor şi trăsăturilor elevate ale ziaristului cu har şi talent: „responsabilitatea, independenţa, sinceritatea, exactitatea, imparţialitatea, fair play-ul şi decenţa”.

Mamă, tu mi-ai dat cuvântul,
Eu, în noapte, izbăvindu-l,
Îl fac cergă-ntr-o scrisoare,
O scrisoare cu alean,
Pentru-a-ţi pune-o la picioare.

Să-ţi fiu vers de doină seara,
Să mă-nchin precum şi ceara
Cade şi e-n căutare,
Ceara-i singură şi rece,
Cine-i este mamă, oare?

Sfântă, tu, mi-ai dat lumină,
Iarba creşte şi suspină,
Ploaia se scufundă-n mare,
Ploaia-şi caută-nceputul,
Căci pe lume mamă n-are.

ROCA George
EPOCA ŞTEFANIANĂ
Editura Carpathia Press
Bucuresti, 2006
ISBN: 973-7609-12-3

Publicată pentru prima dată în prestigiosul „Jurnal ARA 2004” şi prezentată ca omagiu lui Ştefan Cel Mare, la cel de al XXX-lea Congres al Academiei Româno-Americane, care a avut loc la Chişinău, în perioada 5-10 iulie 2005”, cartea lui George Roca, „Dezvoltarea  arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ştefan cel mare şi Sfânt” ni se dezvăluie ca o invitaţie la a lua contact, dintr-o perspectivă inedită, cu arhitectura Moldovei din perioada marelui voievod. Volumul se constiuie ca un veritabil model de promovare şi valorizare a unor bijuterii arhitectonice aparţinând patrimoniului naţional, venind în consecinţă, ca un act de patriotism din partea autorului.

George Roca, un scriitor dedicat muncii sale

George Roca locuieşte în Sydney, Australia şi este redactor şef la revista Romanian Vip din Dallas - Texas. Membru al Academiei Româno-Americane, Membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA Oradea), (fost) redactor al revistei AGERO din Stuttgart – Germania, acesta a copilărit în Oradea, un oraş frumos, situat în vestul ţării, unde cultura se îmbină cu tradiţia, acolo unde, după spusele sale, „întâlneşti pe stradă români, maghiari, evrei, cehi, slovaci, austrieci, polonezi, şi chiar şi zarzavagii bulgari, trăind cu toţii în perfectă armonie şi respect”. De formaţie filolog si om de teatru, George Roca pleacă definitiv din ţară, în 1980. Pe 26 septembrie 2009, scriitorul a avut lansarea volumului de poeme „Evadarea din spaţiul virtual”, la Espacio Niram, din Madrid. Articolele sale de atitudine, presărate în multe din revistele de limbă română din lume (online şi „pe hârtie”), vădesc un interes febril pentru toate durerile românilor – nu doar din România, ci de pretutindeni. În luna mai a acestui an şi-a lansat la Bucureşti o nouă carte de proză purtând titlul „De vorbă cu stelele” - interviuri.

Alături de românii de acasă

Volumul de faţă a fost scris cu ocazia aniversării, în 2004, a 500 de ani de la naşterea marelui domnitor. Vorbind despre acest eveniment, autorul însuşi se destăinuie: „Departe de ţară, aflat la antipozi, la peste 20.000 de kilometri de locurile unde se desfăşurau serbările, slujbele şi revocările dedicate marelui Ştefan, am simţit nevoia să fiu alături de cei de-acasă şi sa-mi aduc aportul la cinstirea acestui erou naţional.”

Casa de editură ExLibris din U.S.A. a publicat recent versiunea engleză a cărţii “În căutarea Libertăţii” (In Search of Freedom), semnată de Dr. George Emil Oneţ (Phoenix, Arizona). Cartea descrie odiseea plecării din România, în 1985, cu momente emoţionale deosebite, trăite pe parcursul periplului până la ajungerea în Lumea Nouă, unde autorul, s-a stabilit în speranţa găsirii libertăţii individuale şi a unei vieţi mai bune. Întâmplări neprevăzute, pline de o încărcătură emoţională extraordinară, contacte cu oameni de diferite grade de educaţie şi cu mentalităţi diferite, împrejurări neaşteptate, presărate cu inerente oscilări între optimism şi dezamăgire, fac din lectura cărţii o experienţă plăcută. Pentru americanul de rând este o bună ocazie de a-l face să realizeze cât de preţioasă este libertatea şi cât de mult sunt oamenii gata să sacrifice pentru a o avea. 
Cartea se poate comanda sunând 888-795-4274 ext. 7879 sau “on line” la:
www.exlibris.com
www.amazon.com
www.barnesandnoble.com 

Ni se duc părinţii şi în urma lor
Se răceşte spuza Dorului în vatră,
Nu-i auzi cum strigă după ajutor?
Uită-mi întrebarea, Doamne, şi mă iartă!

Dar opreşte-mi Timpul- trecerea mă doare
Şi fereşte lutul nostru de îngheţ,
Casa părintească nu e de vânzare,
Casa părintească nici nu are preţ!

Chiar dacă nu şade nimenea la masă,
Chiar dacă nu doarme nimenea în pat,
Tu, aşa cum eşte, singură, o lasă,
Scrie doar pe uşă simplu- ocupat!

Scrisul tău să fie ca o sărbătoare,
Scrisul tău să fie testament citeţ-
Casa părintească nu e de vânzare,
Cine să îi pună sufletului preţ?

Nu aş fi scris niciodată acest articol dacă nu mi-aş fi pus, ca majoritatea creştinilor, întrebarea: „Care este planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea?”. E o întrebare destul de complexă! Nu aş putea da un răspuns exact sau concret, însă îmi amintesc de o discuţie, pe care am avut-o în maşină, în drumul meu spre autogară, cu un om devotat credinţei. Mi-a spus aşa: Vrei să-I slujeşti lui Dumnezeu cu adevărat? Răspunsul ar trebui să fie simplu: Da sau nu! Tu alegi. E foarte uşor să zici „Da”... dar partea grea vine atunci când vrei şi nu ştii cum! Ţine minte: pentru cel ce rămâne lângă Dumnezeu, orice lucru care se întâmplă în viaţa lui, se întâmplă după planul Său! Vezi tu, El ne dă posibilitatea să alegem. Suntem liberi să alegem! Când ajungem la o răscruce de drum şi, în loc să alegem calea corectă, alegem greşit... Chiar dacă alegem greşit, El ne va oferi posibilitatea de a reveni pe drumul bun, indiferent de cât de mult deviem! Iar un alt amănunt important e, că lăsându-ne conduşi de El, vom înţelege chemarea Sa în viaţa noastră! Dacă ne împotrivim lucrării Lui, nu facem decât să amânăm binecuvântarea. S-ar putea să nu înţelegem întotdeauna planul Lui pentru noi, s-ar putea să dăm de greu, să întâmpinăm probleme mari, dar nu trebuie să fugim de ele, nu trebuie să dăm înapoi! Dumnezeu se îngrijeşte de copiii Lui... Pentru că tot răul este spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu! Deci, atâta timp cât îţi vei încredinţa viaţa în mâinile Lui, El îşi va desfăşura lucrarea sub ochii tăi, iar tu... tu te vei bucura la sfârşit. Avem un Dumnezeu credincios şi drept, care nu ne va dezamăgi niciodată!”. Ultimele cuvinte mi-au rămas bine întipărite în inimă. Am realizat, atunci, că numai credinţa pe care ne-o punem în Dumnezeu în fiecare zi este puterea care ne ridică peste limitele noastre... putere pe care am văzut-o mereu, din clipa în care am ales ca El să mă conducă! Şi, sincer, nu regret nicio clipă alegerea făcută!